Beatrice Mazzuri : Zăpadă

În Neiges, Béatrice Mazzuri surprinde momentul fragil când se formează tăcerea. Pânza se deschide ca un peisaj de alb suspendat, unde lumina atinge suprafața pictată cu reținere. Aici, albul nu este gol: este materie, memorie, adâncime. Nuanțe reci, cu reflexii albăstrui sau cenușii, se împletesc într-o ceață ușoară, evocând zăpada care cade fără zgomot, moale, aproape ireală. Lucrarea evocă o lume abia dezvăluită, unde contururile dispar într-o claritate difuză. Nimic nu este bătut în cuie, totul se estompează încet, ca o urmă în zăpadă proaspătă. Neiges invită la introspecție, la a asculta ce are de spus tăcerea, la a simți greutatea ușoară a efemerului. Fidel abordării sale, Mazzuri nu reprezintă: sugerează ea. Oferă o viziune asupra zăpezii nu ca pe un fenomen natural, ci ca pe o experiență interioară. O albitate sensibilă care atinge intimitatea.